Monthly Archives: Mai 2008

Din partea doamnei Smaranda Dobrin

Stimata Doamna, Stimate Domn,

Va scrie o mama care si-a pierdut fiica si nepoata si a batut de nenumarate ori sala pasilor pierduti.
In decembrie 2005, Florin Neacsu, un sofer cu carnetul suspendat, gonind pe contrasens intr-un Porche, intra in plin intr-o Dacia care circula regulamentar si ia vietile Elizei Mitea (31 de ani), fiica mea, care era la volan, si a fiicei sale, Nicoleta Gabriela (11 ani). De dincolo de mormant, ele cer dreptatea pe care oamenii in roba le-o refuza.
Greoi, procedurile se pun in miscare. Rand pe rand, se deruleaza, timp de doi ani si jumatate:
– Fond. Sentinta: 2,5 ani cu executare. Acuzatul este in sala.
– Apel. Sentinta: 7,5 ani neprivativ de libertate. Acuzatul este in sala.
– Recurs. Sentinta: 2,5 ani cu executare. Acuzatul nu este in sala.
– Contestatia recursului (pe motiv ca acuzatul nu s-a aflat in sala, desi a fost reprezentat de un aparator ales). Acuzatul nu este in sala. Se afla in Turcia, nu are interdictie de a parasi tara. Nu notificase instanta. Totusi, domnii magistrati admit contestatia.
– Rejudecarea recursului. Sentinta: 3,5 ani cu suspendare.
(dosar 1349/2/2008 la Curtea de Apel Bucuresti)
Doua vieti tinere si pentru ele nici macar o zi de inchisoare?
Cazul nu a prezentat dificultati. Scrie in actele lor, intocmite si stampilate de ei, ca Neacsu este cel care a produs starea de pericol, ca avea carnetul suspendat, ca Dacia circula regulamentar.
Am mers la tribunal doi ani si jumatate, infruntand toata birocratia sistemului care imi limiteaza dreptul de a face dreptate memoriei fiicei si nepotelei mele. De fiecare data am insistat cand dosarul nu era de gasit sau era trimis la alta instanta decat cea la care ar fi trebuit sa se afle pentru ca justitia sa intre pe fagasul firesc.
Ce fel de instanta il pune in libertate? Eram in sala cand s-a judecat contestatia. Avocatii lui nu au invocat nici un temei legal. Nu trebuie sa fii magistrat, ci om de buna credinta ca sa in acest caz sa pronunti o sentinta dreapta si echitabila. O curte cu juri ar fi inteles probabil mai bine acest lucru. Insa domnii magistrati m-au dat afara din sala. Soferul criminal este liber sa se bucure de viata.
Tot acest proces m-a secatuit de resurse si speranta. Magistratii sunt platiti din bani publici si se bucura de consideratia publica pentru a asigura respectul pentru lege, libertate si viata in Romania. Faptul ca domniile lor au inteles sa il puna in libertate pe ucigasul copiilor mei ma determina sa ma intreb unde si daca se mai poate face dreptate in Romania.
Cunoscand sistemul separatiei puterilor in stat stiu ca nu puteti interveni direct, dar puteti ajuta ca macar pe viitor sa nu se mai intample asemenea derapaje ale ideii de dreptate.
Sunteti practic ultima instanta la care apelez cu lacrimi in ochi, cu rugamintea de a ma indruma pentru a face dreptate.

Cu cea mai inalta consideratie,
Smaranda Dobrin

Din partea doamnei Carmen Ene

Domnule Director al asociatiei AVAC

Sant o persoana departe de Romania, care e indignata de ceea ce se intampla pe straziale Capitalei, unde m-am nascut si am crescut, si nu mai recunosc nimic di tot ceea ce era.
Oameni care mor pe strazi, circulatie haotica, nerespectarea regulior de circulatie ( am renuntat sa venim cu masina in tara din caza acestor fapte).
Nenorocicea e, inutil noi tinerii ne ferim , iar batranii nostrii sant de multe ori cauzele preocuparii nostre, ca or sa ajunga sub o masina .
Chiar asta sa intamplat mamei mele, care trecea pe trecere de pietoni pe verde, un sofer nerabdator , nevazand semaforul mascat de un camion, a apasat pe accelerator si a intrat in ea. Imediat, s-a dat jos din masina, s-a certat un pic cu ala din camion, a ajutat-o sa se ridice ( imediat nu parea a avea dureri mari la picior- ceea ce nu-l impiedica pe acel sofer sa-i presteze primul ajutor), apoi a fugit.
Stau si ma gandesc in ce lume putem trai, intr-o lume plina de indiferenta, rece, toata lumea a vazut si nimeni nu a luat numarul de la masina aluia.
Cu greu a ajuns mama mea acasa, apoi cand a venit fratele meu de la servici a dus-o la urgenta, si diagnosticul este destul de grav pentru o femeie in varsta de 73 de ani care era indipendenta cu totul (hemiplatial tibie extern stang cu infundatura), acum in ghips si recuperare in timp si nu totala. I-a distrus putinii ani care ii mai are de trait, si nu numai ei.
E in varsta si nu mai poate sa lupte cu sistemul, nu are cui sa ceara ajutor, eu facand o cautare pe net, am dat de asociatia voastra. Eu nu vreau nimic altceva decat sa gasesc acel om care a facut acesta fapta si sa aibe mustrari de constiinta toata viata ca a distrus alta viata pentru nerespectarea unei simple norme de convietuire.
Ma puteti invata pe mine ce am de facut, dat ca fratele meu nu mai are incedere in nimeni ca-si va face treaba in favoarea cetatenilor, nici macar a politiei, mai ales ca birocratia e mancare de nervi?

Va multumesc aniticipat, Carmen Ene.

%d blogeri au apreciat asta: